Manualul profesorului | Raport de pilotare |
Utilizarea cântecelor pentru predarea limbilor straine
Manualul profesorului
Cuprins:
1.
INTRODUCERE
2.
CONCEPTUL PREDĂRII LIMBILOR STRAINE PRIN CÂNTEC
2.1
De ce este
eficientă această metodă?
2.2
Schimbarea abordărilor de predare: de la
predarea gramaticii la utilizarea textelor
autentice
3.
PROCESUL DE LUCRU
3.1
Ce cântece trebuie
alese şi când trebuie să le folosim?
3.2
Etape şi activităţi
3.3
Cum să realizăm propriul
material didactic?
1. INTRODUCERE
Realitatea Europei multilingve presupune eforturi mai mari pentru asigurarea
unei reale integrări lingvistice şi culturale în cadrul comunităţii Europene şi
a spaţiilor învecinate.
În
vederea promovării studiului limbilor străine, Comunitatea Europeană emite
documente extrem de importante pentru informarea şi pregătirea persoanelor care
profesează în domeniu. Comisia Europeană oferă sprijin financiar pentru cele mai
inovative şi interesante proiecte care susţin promovarea limbilor şi a
diversităţii culturale şi în curajează învăţarea limbilor străine în spaţiul
European, urmând astfel politica de transparenţă şi democraţie şi în cadrul
educaţiei lingvistice.
Ideea
proiectului LIS a apărut într-un moment în care promovarea multilingvismului în
cadrul comunicării şi integrarea tuturor cetăţenilor Europeni au devenit aspecte
deosebit de importante. Acest proiect işi propune să dezvolte o abordare
didactică inovatoare pentru predarea limbilor străine pentru a facilita atât
integrarea imigranţilor de orice vârstă cât şi conştientizarea cross-culturală,
toate acestea prin introducerea cântecelor în lecţiile de limbi străine.
Mulţi
cercetători au subliniat impactul pozitiv pe care îl au cântecele asupra
procesului de învăţare în general şi mai ales asupra învăţării limbilor străine.
Studii de psihologie motivaţională şi de didactică pentru predarea limbilor (Rheinberg,
1997, Titone 1976, Ciliberti 1994, Caon 2006, etc.) au demonstrat importanţa
pe care o are motivaţia intrinsecă corelată cu plăcerea şi curiozitatea pentru
favorizarea unui proces de învăţare profund şi de durată. Nu există achiziţii
lingvistice în lipsa motivaţiei care provine din trei surse: plăcerea, nevoia şi
datoria. Toţi profesorii de limbi străine ştiu că reacţia obişnuită a
studenţilor la ascultarea unui cântec este plăcerea. Din punct de vedere
neuro-lingvistic cântecele sunt extrem de utile pentru învăţarea limbilor
deoarece activează ambele emisfere ale creierului prin expunerea persoanei la un
input conţinând atât muzică cât şi cuvinte, într-un mod alternant, adică în mod
global şi analitic.
Un aspect foarte cunoscut este influenţa majoră pe care o are muzica asupra
ritmului inimii, asupra ritmului respiratoriu, asupra comportamentului şi
emoţiilor. Saul (Biblia, 1 Sam. 16-23)
a regăsit starea de linişte datorită lirei lui David. Pitagora spunea că
muzica are un efect vindecător. Unele studii recente arată că muzica favorizează
creşterea plantelor (doar dacă este vorba despre muzică clasică; dacă se
foloseşte muzică rock plantele se vor ofili). Una dintre ideile de bază ale
metodei de lucru propusă de Lazanov (suggestopaedia) este aceea că muzica are
efecte pozitive asupra învăţării, facilitând memorizarea; din acest motiv
anumite genuri de muzică sunt utilizate în diverse stadii ale acestui tip de
lecţie.
În
afara importanţei pe care o are elementul muzical, cântecele sunt foarte utile
în predarea limbilor străine datorită motivaţiei. Deoarece cântecele
relaţionează cu emoţiile (cu toţii avem o melodie preferată sau un cântec care
să ne reamintească de un anumit moment sau sentiment) ele susţin motivaţia
intrinsecă, cunoscută şi sub denumirea de motivaţie endogenă sau auto-motivare.
În
ceea ce priveşte achiziţia abilităţilor lingvistice, versurile cântecelor sunt
printre cele mai bune texte pentru îmbunătăţirea abilităţilor de ascultare şi
înţelegere într-o limbă străină.
De
obicei, printre cele patru abilităţi principale, profesorii privilegiază
producţia orală ca şi cum învăţarea unei limbi s-ar reduce doar la componenta
orală (vorbirea). În aceeaşi direcţie majoritatea materialelor didactice
prezente sunt sub forma textelor scrise (literatură, articole din ziare,
reclame, etc.) deoarece pot fi găsite cu uşurintă şi ar fi, aparent, mai utile.
S-a
dovedit însă, că timpul pe care îl dedicăm procesului de ascultare pe parcursul
unei zile este dublu faţă de timpul pe care îl petrecem vorbind. De asemenea a
fost dovedid faptul că abilităţile de ascultare sunt însuşite gradual şi
necesită o relaţie bună profesor-elev, mai ales în cazurile în care profesorul
este singura sursă pe care elevul o poate exploata pentru însuşirea abilităţilor
de ascultare. (Beretta M.- Gatti F.,
(1999) Abilità di ascolto, Torino, Paravia Scriptorium;Santeusanio N. in Impact
of the Tempus project CD_JEP-16118-2001 on the Albanian Universities, Comodi A.
et alii, (2006), Guerra, Perugia).
Utilizarea cântecelor permite profesorului să combine procese care se petrec în
mod conştient şi inconştient şi să implice toţi elevii indiferent de tipul de
inteligenţă al acestora pentru a exploata o modalitate integrată de învăţare.
Mai
jos este prezentată o listă, evident nu exhaustivă, cu posibile utilizări ale
cântecelor în procesul de predare a limbilor străine
·
învăţarea şi memorarea de foneme, lexic şi structuri
morfosintactice prin ascultarea repetitivă a textului fără diminuarea sau
pierderea motivaţiei datorită diferitelor activităţi care pot fi utilizate;
·
exerciţii eficiente pentru
exersarea pronunţiei prin utilizarea relevantă a ritmului cântecului (Costamagna L.,
(2000), Insegnare e imparare la fonetica, Torino, Paravia)
·
stimulii multi-senzoriali pe
care îi prezintă cântecele prin implicarea atât a auzului cât şi a văzului (de
exemplu când se foloseşte un video pentru cântecul prezentat)
·
o
modalitate de îmbunătăţire a abilităţilor de comunicare prin diverse tipuri de
exerciţii care pot fi aplicate;
·
învăţarea prin implicare emoţională şi cu ajutorul dramatizării textului;
·
importanţa versurilor care,
indiferent de importanţa compozitorului, reprezintă un text literar sau poetic,
şi care, în combinaţie cu melodia, sunt o modalitate excelentă de transmite
emoţii;
·
aspecte culturale: în unele
cazuri textele cântecelor pot fi extrem de utile în predarea elementelor de
civilizaţie, istorie, geografie şi tradiţii aparţinând unei ţări;
·
cântecul poate fi folosit şi în
învăţarea autonomă;
·
Prin intermediul unui cântec şi
a secvenţei video care îl însoţeşte studenţii se pot familiariza cu o ţară chiar
dacă nu au avut ocazia să o viziteze; Să ne reamintim cât de multe persoane s-au
familiarizat cu Anglia şi limba engleză în anii ’60 cu ajutorul muzicii
formaţiei Beatles şi cât de mulţi dintre noi îşi imaginează Italia prin prisma
cuvintelor “Nel blu dipinto di blu” chiar dacă nu ajuns niciodată în acestă
ţară.
2. CONCEPTUL PREDĂRII
LIMBILOR STRAINE PRIN CÂNTEC
2.1.
De ce
este eficientă această metodă?
Cântecele reprezintă un important instrument pentru învăţarea limbilor străine.
Din acest motiv ideea utilizării muzicii în cadrul orelor de limbi străine
primeşte din ce în ce mai multă atenţie atât din partea cercetătorilor cât şi
din partea profesorilor de limbă.
Cele
mai evidente motive pentru implementarea acestei metode de învăţare a limbilor
străine sunt: facilitarea memorizării şi consolidarea vocabularului, exersarea
implicită a pronunţiei, învăţarea de structuri lingvistice prin utilizarea
repetitivă a cântecelor, motivare prin implicare emoţională. Dincolo de aceste
aspecte metoda de lucru prezentată susţine îmbunătăţirea abilităţilor de
ascultare, influenţează comportamentul şi emoţiile şi are un efect pozitiv
asupra motivaţiei.
De asemenea:
Pe lângă toate aceste argumentări trebuie să reamintim componenta afectivă pe
care cântecele o aduc oricărui tip de predare. Dacă ţinem cont de faptul că cele
mai bune rezultate se datorează unui spaţiu de învăţare relaxat, cu un nivel
minim de anxietate şi unul maxim de stimulare a motivaţiei, atunci cu siguranţă
că nu este exagerată importanţa rolului pe care îl ocupă muzica. Muzica ajută
profesorul să-i creeze cursantului o stare emoţională pozitivă.
În ceea ce priveşte învăţarea limbilor, cântecul poate fi considerat un
instrument important pentru achiziţionarea limbii vizate, fie ea o limbă străină
sau limba a doua.
Procesul de dobândire de abilităţi lingvistice cuprinde două componente: una
intuitivă şi una conştientă. Utilizarea cântecelor poate contribui la ambele
componente. Pe de o parte, fiind expuşi la cântecele din limba vizată cursantul
poate reţine mult mai uşor structurile lingvistice. Pe de altă parte, versurile
cântecelor pot fi utilizate în nenumărate tipuri de activităţi de învăţare
deoarece reprezintă cel mai adesea un material lingvistic foarte interesant.
Cele
două componente ale procesului de dobândire de abilităţi lingvistice sunt
conectate prin activarea ambelor emisfere ale creierului. Este cunoscut faptul
că emisfera stângă se ocupă de gândirea logică şi analitică pe când emisfera
dreaptă asigură creativitatea, utilizarea imaginilor, a metaforelor şi a
expresivităţii emoţionale.
Cercetatorii au dovedid că dezvoltarea şi perfecţionarea unei abilităţi are loc
doar atunci când se realizează o conexiune între emisfera stângă şi emisfera
dreaptă.
Care
este legătura dintre muzică şi toate acestea? De ce sunt activate ambele
emisfere ale creierului când utilizăm muzica în procesul de predare-învăţare?
În
cadrul unui cântec emoţia şi limba se regăsesc mereu împreună - sunt
inseparabile. Ele coexistă asigurând trecerea şi conexiunea constantă între
raţional şi iraţional şi vice versa. Trebuie să ţinem cont de asemenea şi de
ritmul care facilitează memorarea şi face mai plăcut procesul repetitiv. Aceste
trei componente: limbă, ritm, melodie garantează că structurile lingvistice,
cuvintele şi structurile gramaticale sunt transferate către memoria de lungă
durată (însemnând că dobândirea cunoştinţelor de limbă este un proces repetitiv
facilitat de ritm şi melodie). Faptul că majorităţii persoanelor le place să
cânte, transformă această metodă într-una dintre cele mai plăcute modalităţi de
a învăţa o limbă străină.
2.2. Schimbarea abordărilor de predare: de la predarea gramaticii la utilizarea
textelor autentice
Predarea limbilor străine în anii ’60 depăşeşte deja nivelul lecţiei
tradiţionale de gramatică. Profesorii de limbi descoperă importanţa textelor
pentru predarea limbilor străine şi le utilizează ca element central al actului
de predare/învăţare. Ei încep să dezvolte procesul educativ mai mult pe pe baza
conţinutului decât pe punctele de gramatică, fără să marginalizeze componenta
culturală.
Toate materialele didactice dezvoltate după anii ’70 sunt organizate în unităţi
de studiu bazate pe texte, fie ele fictive sau autentice.
Cadrul European comun de referinţă pentru limbi: învăţare, predare şi evaluare,
aflat acum în vigoare, publicat de Consiliul Europei în prima
ediţie în anul 1996, plasează, într-o modalitate standardizată, textele
autentice în centrul procesului de predare.
În
situaţiile în care obiectivul procesului de predare/învăţare îl constituie
dezvoltarea competenţei comunicative, Cadrul European consideră textul ca fiind
singura legătură reală între cursant şi cultura limbii vizate (Cadrul European
comun de referinţă pentru limbi: învăţare, predare şi evaluare, Strasburg,
1996).
Cadrul de referinţă ia în considerare tipuri diferite de texte pe baza cărora se
realizează organizarea procesului de predare, deoarece doar textele autentice,
provenind din diverse contexte, pot oferi cursantului o viziune şi o înţelegere
amplă asupra modului de comunicare a oamenilor în cadrul unei comunităţi.
Cadrul de referinţă nu acordă însă atenţie deosebită faptului că doar textele
autentice pot fi cu adevărat utile în predarea limbilor străine şi a elementelor
de civilizaţie. Ar putea fi util să reamintim etimologia cuvântului ‘text’.
Acesta derivă din cuvântul ‘textus’ care este şi originea cuvântului ‘ţesătură’
(putem compara cu it. ‘tessuto’ care înseamnă material). Întocmai precum un
‘material’ reprezintă o reţea complexă de fire şi modele, un text este o reţea
bogată în informaţie despre lexis şi morfosintaxa unei limbi şi despre
civilizaţie, informaţie pe care profesorii de limbă ar trebui să o folosească şi
pe care ar trebui să o exploateze în procesul de predare pe care îl desfăşoară.
Este
util să menţionăm faptul că, deşi Cadru lnternaţional nu este un document
didactic, el modifică totuşi modalitatea de lucru a profesorilor; cadrul de
referinţă presupune că predarea ar trebui să aibă drept obiectiv dezvoltarea
competenţei de comunicare activă şi îşi propune să pregătească ‘actori sociali’
adică persoane capabile să utilizeze cunoştinţele lingvistice într-o cultură
diferită de a lor. Lingviştii care au creat acest document cunosc faptul că cei
care studiază limbile străine reprezintă un grup heterogen incluzând tineri care
studiază în alte ţări decât cele de origine, oameni de afaceri, turişti,
muncitori, oameni de vârsta a doua sau oameni cu un nivel scăzut de pregătire
care trebuie toţi motivaţi.
Aceste prezumţii conduc către două fenomene interesante din punct de vedere al
predării. Primul îl constituie trecerea dincolo de cadrul rigid al unităţii de
predare către un model de predare mai flexibil. Al doilea este numărul mare de
texte diferite care au devenit disponibile: texte narative, descriptive,
literare, prescriptive, texte preluate din cadrul filmelor, media, teatru,
cărţi, eseuri, ziare, istorie, publicitate, ştiinţă, etc.
Dincolo de unitatea de predare Cadrul de referinţă încurajează profesorii să
lucreze într-o manieră mult mai flexibilă astfel încât să răspundă nevoilor
variate aparţinând diferitor tipuri de cursanţi (diferenţe privind vârsta,
competenţele, experienţa interculturală, etc.). Astfel, elementul care ia locul
unitaţii de predare poate fi numit ‘unitate de predare/învăţare’ (UPÎ) deoarece
ia în considerare atât competenţele profesorului cât şi nevoile cursantului.
UPÎ
fusese deja evidenţiată în cadrul comun de referinţă şi, fără să renunţe la
principiile neuro-didactice care au stat la baza realizării unităţii de predare,
prezintă un format simplificat.
Ea implică trei momente
care sunt concentrate în jurul textului:
Din
punctul de vedere al UPÎ cântecele sunt printre cele mai interesante resurse de
predare a limbilor străine. Un cântec reprezintă un text autentic, adică unul
care nu a fost creat cu scopul de a fi folosit în procesul de predare/învăţare.
Pe lângă cele două componente, muzică şi versuri, mai pot fi utilizate şi
secvenţele video care menţin interesul cursanţilor şi îi motivează. De obicei un
cântec are mărimea potrivită pentru a fi utilizat în predarea limbilor străine
(2, 3 minute) şi activează abilităţile receptive ale cursanţilor.
Un
alt aspect important este acela că folosirea cântecelor pentru predarea limbilor
poate facilita înlăturarea eventualelor bariere dintre cursant şi profesor şi
ajută la menţinerea motivaţiei.
În
secţiunea care urmează, Procesul de lucru,
sunt prezentate câteva recomandări despre cum pot fi implementaţi cei trei paşi
utilizând diferite activităţi de predare/învăţare dezvoltate în jurul unui
cântec.
3. PROCESUL DE LUCRU
3.1. Ce cântece trebuie alese şi când trebuie să le folosim?
Ce cântece trebuie alese?
Evident nu orice cântec este potrivit pentru procesul de predare/învăţare.
Totuşi există o gamă largă de cântece disponibile (mai ales online) care sunt
utile în acest scop profesorilor. Pentru selectarea de cântece relevante
profesorii ar trebui să ia în considerare câteva sfaturi utile:
În primul rând cântecele care urmează a fi utilizate trebuie să fie
autentice, adică să nu fi fost create cu scopul de a fi ulterior
utilizate în predarea limbilor. Cam 80%
din gramatică şi vocabular ar trebui să fie la acelaşi nivel sau
cu puţin peste nivelul de competenţe
lingvistice al cursanţilor. Ar trebui să existe şi unele repetiţii de
structuri (refren, propoziţii subordonate, etc.).
Toate acestea facilitează memorarea structurilor, fapt care permite
profesorilor să creeeze modele de propoziţii pentru exersări şi utilizări
ulterioare. Nu trebuie să existe
structuri gramaticale de o prea mare diversitate în cadrul aceluişi cântec.
Evident este mai bine să fie folosite cântece care sunt cunoscute de către
majoritatea cursanţilor deoarece acest lucru ajută şi la creşterea nivelului
motivaţional. Cât despre versuri, acestea ar trebui să fie clare astfel încât
cursanţii să le înţeleagă corect (trebuie să corespundă atât forma gramaticală
cât şi forma generală a textului)
Când utilizăm cântecele?
În cadrul orelor de clasă există numeroase etape pe parcursul cărora profesorii
pot folosi cântecele cu diferite scopuri. De exemplu, cântecele pot fi folosite
la începutul lecţiei pentru a încuraja cursanţii să iniţieze discuţii şi să se
cunoască mai bine. Mai târziu, pe parcursul lecţiei, profesorii pot folosi
cântece pentru a introduce o nouă tematică sau un nou subiect (de exemplu:
Crăciunul, sentimentele, culorile, adjective care să descrie personalitatea,
expresii etc). De asemenea, utilizarea cântecelor poate fi extreme de utilă
pentru predarea şi consolidarea vocabularului, a regulilor de scriere, a
pronunţiei şi intonaţiei, a structurilor mai dificile şi, bineînţeles pentru
exersarea abilităţilor de citire şi înţelegere (atât cu scopul obţinerii de
detalii cât şi pentru desprinderea ideii principale a textului).
Atunci când sunt utilizate cântecele în procesul de predare, paşii de
bază care trebuie urmaţi sunt următorii: activităţi înainte de ascultare,
activităţi pe parcursul ascultării, după ascultare.
Fiecare dintre aceşti trei paşi corespunde uneia dintre
cele trei etape din cadrul procesului mai larg de predare/învăţare.
Să
analizăm aceste trei etape şi activităţi relevante pe care profesorii le pot
explora.
3.2. Etape şi activităţi
I. Etapa globală
Procese integrate:
1.
Reducerea filtrului
afectiv
2.
Creşterea motivaţiei
3.
Dobândirea elementelor de
cultură (interacţionarea cu o cultură diferită de cea naţională)
(introducerea a unuia sau
mai multor contexte, cu opţiunea de a fi însoţite de imagini mai ales
dacă acestea fac referire la sensul versurilor şi la contextul cultural general)
4.
Abordarea textului,
clarificarea sensului acestuia, elicitarea textului
(cuvinte cheie, sinonime,
antonime, expresii, cuvinte cu efect evocator, întrebări deschise pentru a
favoriza predicţia)
Toate aceste procese sunt incluse în activităţile
desfăşurate înainte de ascultare.
În cele ce urmează vor fi prezentate câteva modalităţi de organizare a
clasei în vederea ascultării un cântec şi pentru a elicita cunoştinţele
anterioare ale studenţilor, predicţiile şi aşteptările lor.
II. Analiza
Procese integrate:
1.
Exersarea iniţială:
Cursanţii primesc sarcini de lucru în etapa de lucru plasată înaintea
ascultării, sarcini pe care vor trebui să le îndeplinească pe parcursul
ascultării (în timpul celei de a doua
ascultări ei pot să noteze adjective, substantive, verbe, elemente de
civilizaţie, să ilustreze sentimentele transmise de melodia ascultată, să
găsească anumite cuvinte sau să identifice anumite situaţii sugerate de cuvinte
)
2.
Procesarea textului:
Profesorul prezintă textul scris care urmează a fi integrat în diferite
activităţi de predare/învăţare precum lectura şi ascultarea pentru a exersa
pronunţia şi intonaţia, exerciţii de completare, ordonarea propoziţiilor,
transpunerea de la timpul prezent la timpul trecut, de la genul masculin la cel
feminin, identificarea erorilor.
3.
Stabilirea conştientizată
de conexiuni:
exerciţii care să favorizeze reflexia asupra elementelor gramaticale
Etapa de ‘Analiză’ se traduce în practică prin activităţile din timpul
ascultării:
Aici sunt prezentate câteva sugestii pe care le puteţi utiliza în cadrul
orelor în timpul ascultării:
III. Siteza
Procese integrate:
1.
Înţelegerea detaliată a textului: o nouă ascultare
(Profesorul poate sprijini cunoaşterea unei noi culturi prin intermediul
discuţiilor, al formulărilor potrivite, ilustraţii, imagini, alte texte cu
acelaşi subiect etc.)
Practic această sinteză este realizată în momentul în care profesorul
angajează clasa în activităţile de după ascultare care adesea presupun
reîntoarcerea la textul iniţial şi perceperea lui la un alt nivel (mai înalt) de
înţelegere.
Activităţi de după ascultare: în cazurile în care sunt utiliizate cântece în cadrul activităţilor de
predare, activităţile de după ascultare sunt la fel de importante ca primele
două etape. Aici sunt prezentate câteva idei utile şi relaxante prin care poate
fi valorificată la maxim etapa anterioară de ascultare:
3.3
Cum să realizăm şi să utilizăm propriul material didactic?
Motivul datorită căruia profesorii utilizează cântece în cadrul activităţilor
din clasă este îl constituie faptul că acestea creează o atmosferă destinsă şi,
în plus reprezintă un factor motivaţional pentru cursanţi. Acestea se potrivesc
cel mai bine în cazul muzicii pop care este fără îndoială inoculată în mare
parte în cultura tinerei generaţii. Resursele didactice ale proiectului de faţă
includ mai mult decât componenta audio a cântecelor şi adaugă aspecte
complementare care să sprijine cursanţii în acumularea şi dezvoltarea de
abilităţi lingvistice: informaţii video (fie statice - imagini, fie dinamice-
clipuri) şi text (parte integrată a activităţii de karaoke).
Din punct de vedere didactic sistemul karaoke poate fi extrem de efficient
pentru predarea limbilor străine datorită următoarelor motive:
q
muzica şi versurile sprijină memorizarea (textul are de obicei rimă);
q
prin utilizarea cântecelor cursanţii acumulează structuri lingvistice
din limbile străine şi îşi dezvoltă astfel vocabularul (în cadrul cântecelor
utilizarea limbii este contextualizată în mod natural);
q
în timpul activităţilor de ascultare cursanţii îşi dezvoltă abilităţi de
ascultare şi înţelegere;
q
prin utilizarea cântecelor cursanţii îşi dezvoltă şi îşi perfecţionează
pronunţia;
q
prin citirea versurilor şi utilizarea sistemului karaoke cursanţii îşi
dezvoltă abilităţile de citire şi înţelegere;
Problema principală cu care se confruntă profesorii atunci când utilizează
cântecele şi materialele didactice adiţionale în cadrul orelor de clasă, o
reprezintă elementele de gramatică care nu corespund standardului lingvistic şi
imaginea non formală a interpreţilor de muzică pop. În cele mai multe cazuri
aceste elemente de gramatică nealiniate la standard induc în eroare cursanţii,
în special datorită faptului că unele limbi vizate de acest proiect sunt puţin
utilizate şi puţin predate. Deoarece nu toate cântecele sunt potrivite pentru a
fi utilizate în cadrul orelor de limbi străine, profesorii de specialitate
trebuie să recurgă la întreaga lor experienţă şi expertiză în momentul în care
selectează cântecele care urmează a fi folosite, deoarece această etapă
reprezintă pasul iniţial în crearea unui set de materiale didactice eficient şi
calitativ.
Autorii acestui manual sugerează o strategie în 10 paşi pentru a sprijini
profesorii de limbi străine în procesul de creare a propriului set calitativ de
materiale didactice. Având în vedere faptul că stilurile de predare şi învăţare
depind în mare măsură de structura personală a profesorilor şi a cursanţilor,
obiectivul acestui ghid este să ofere un doar cadru general de lucru fără
intenţia de a deveni un document prescriptiv.
Acest pas iniţial îşi propune să vă familiarizeze cu oferta disponibilă de
cântece şi să vă ghideze astfel spre primul contact cu baza de cântece
disponibilă.
Obiectivul principal este concentrarea asupra acelor cântece ale căror versuri
pot fi cu uşurinţă înţelese. Bineînţeles că prezenta câtorva expresii va înviora
atmosfera dar trebuie să vă asiguraţi că nu reprezintă un obstacol prea mare în
calea înţelegerii textului.
Ascultaţi cântecul, citiţi versurile şi încercaţi să
identificaţi cărora dintre nevoile cursanţilor dumneavoastră li se pot adresa:
Vocabular? Citire? Altele?
Acesta este momentul când profesorii trebuie să decidă ce
anume vor învăţa cursanţii cu ajutorul cântecului deoarece cântecele se pot
concentra pe diverse aspecte de predare/ învăţare.
Fiind printre cele mai importante etape, acest pas necesită în cea mai mare
proporţie efortul şi experienţa dumneavoastră didactică. Începând cu obiectivele
stabilite pentru lecţie realizaţi un număr de materiale didactice care să-i
sprijine pe cursanţii dumneavoastră în dobândirea cunoştinţelor care le sunt
necesare. Activităţile şi materialele ar trebui să fie realizate începând cu un
nivel mai simplu (pentru primele ascultări) şi continuând apoi către un nivel
mai complex într-o manieră structurată astfel încât să asigure progresul
cursanţilor şi să nu-i demotiveze.
În funcţie de cântecul ales profesorii ar putea crea o întreagă listă de
exerciţii: exerciţii de completare, teste grilă, exerciţii de potrivire,
activităţi de scriere; pot adăuga texte relevante pentru tema propusă de textul
cântecului şi le pot supune analizei sau pot de asemenea organiza scenarii în
cadrul cărora cursanţii să-şi creeze propriile versuri pentru un anumit cântec.
Înainte de ascultarea cântecului profesorii ar putea iniţia activităţi de
pregătire şi introducere în tematică prin implicarea cursanţilor în discuţii
astfel încât să le concentreze atenţia asupra materialului pe care îl vor
asculta şi viziona. O discuţie ghidată despre cântec reprezintă o necesitate
pentru obţinerea de rezultate bune. Profesorii ar putea informa cursanţii asupra
titlului cântecului pentru ca aceştia să ghicească mai apoi subiectul
cântecului. Lista cu posibile
activităţi este extrem de generoasă şi orice profesor de limbi străine ar putea
sa-şi adauge propriile activităţi; cele de mai sus au fost menţionate cu scopul
de a sublinia importanţa pe care o are acest pas în strategia pe care echipa de
proiect a gândit-o.
Aceasta este etapa în care profesorii ar trebui să
introducă cântecul în clasă. Prima dată acesta trebuie ascultat fără
întreruperi. Poate fi de asemenea ascultat din nou deoarece cursanţii au nevoie
de timp pentru a percepe întregul cântec ca o unitate. În momentul în care
profesorii sunt siguri că aceştia s-au familiarizat cu cântecul, se pot
concentra pe abordări mai specifice ale procesului de predare şi se pot astfel
adresa unor obiective specifice.
Acesta reprezintă momentul oportun pentru a utiliza materialele didactice şi
resursele create în pasul 5. Este important să le introducem începând cu cele
mai simple şi continuând cu cele mai complexe. Activităţile care se desfăşoară
în acest moment trebuie alese astfel încât să fie în strânsă legătură cu
imaginile şi textul, fapt care oferă sprijinul necesar cursanţilor în cazul în
care aceştia se confruntă cu dificultăţi majore. Nu trebuie să trecem la pasul 9
până când cursanţii nu sunt expuşi tuturor aspectelor planificate pentru studiu.
La acest moment trebuie să utilizăm cele mai complexe activităţi şi resurse care
au fost create la pasul 5: introducem sarcinile de lucru complexe vizând
elemente de gramatică, vocabularul dificil, activităţile de scriere reflectivă
(eseuri). Acum activităţile de
predare/învăţare trebuie să se desfăşoare fără utilizarea directă a cântecului
care devine un pretext şi un punct de pornire pentru exersare. Consolidarea
trebuie de asemenea inclusă în acest pas. Doar în acestă etapă profesorii pot
diferenţia tehnicile de predare şi instrumentele de lucru în funcţie de
stilurile individuale de învăţare.
Cântecele şi sistemul karaoke sunt mereu distractive deci trebuie să exploatăm
continuu această latură a lor în procesul de predare/învăţare a limbilor
străine.
Utilizarea sistemului karaoke în predarea limbilor străine
reprezintă una dintre cele mai eficiente modalităţi de învăţare deoarece implică
o experienţă multi-zenzorială (sunetul, imaginea şi textul sunt introduse
simultan) şi, dacă este folosită corespunzător de către profesorii de limbi, are
în mod cert rezultate satisfăcătoare.